Sunt roşcovan, inima-mi iese prin piele,
îţi sap în priviri adăpost, ochii corăbii prin mările zmeurii umblă,
furtuna aceasta lipsită de rost,
alungă din mână vinul mâniei, primeşte visul în dar,
coboară şi liftul, etajul al doilea,
parterul e doar un pahar.