detestabila, monotona curgere a ploii,
destinul ţesut de nevăzuta mână.
Tristeţea dementă a luminii, nodul care mă leagă de fiecare zi.
câtă neputinţă adună fiecare secundă, urlet închis în picătura de ploaie.
lumina soarelui,beznă.
rostul nopţii: strălucirea adevărului,
coroană însângerată căzută pe fruntea zilelor.
nu există doi, există unul. nu există unul, există mulţi.
Aceste lacrimi care flutură din aripi, această durere fără ţintă.
ziua şi noaptea, stăpânele mele împresurate de visuri.
Tristeţea oaselor, luminos cântec rănit de cuvinte.
prea puţin aer, atât de multă răsuflare, vreau doar să dorm mai departe.
pleoapele trebuie smulse, translucide au uitat să-şi împlinească datoria
prin ele pătrunde cu lumina deodată spinul acestei dureri.
Monotona curgere a tristeţii, lichefierea durerii, monotona, detestabila ploaie.