Nimicul de temut

0Ce se întâmplă când un scriitor rafinat şi amuzant ca Julian Barnes scrie despre moarte? Ei bine, macabrul subiect va fi tratat rafinat şi amuzant, normal! Barnes recurge însă la un subterfugiu, strategie aproape firească într-o societate care nu mai vrea să aibă de-a face cu moartea câtă vreme nu o obligă destinul implacabil însuşi ( vezi, pentru detalii, „Omul în faţa morţii”, Philippe Aries). Subterfugiul folosit este amestecul abordărilor. Subiectul central este luat prin învăluire, atins ca din întâmplare, adulmecat, pişcat, privit pieziş. Amintirile din copilărie, amintiri din copilăriile unor scriitori celebri care au scris despre moarte, Dumnezeu, ştiinţă, filozofie, toate astea melanjate atât de frumos, încât amarul subiectului  devine considerabil dulce. Vioiciunea lui Barnes se menţine însă până pe la jumătatea volumului. De acolo înainte începe să se repete, bate pasul pe loc şi pare brusc plictisit, ori, poate, doar excedat de numărul de pagini promis, prin contract, editurii. Sau, cine poate să spună,  autorul a fost în cele din urmă copleşit de melancolia subiectului ales. Barnes îi citează cu mare plăcere, tradusă printr-o frecvenţă pe măsură, pe Jules Renard, Somerset Maughm şi Arthur Koestler, ca să amintesc aici numai top-ul. Perspectiva în care îi prezintă Barnes este inedită: declaraţii, fragmente de jurnal, discuţii consemnate prin cine ştie ce minune, un corp de informaţii, deci, la care un public mai neatent nu prea are acces. Aflându-mă şi eu în această situaţie, n-am putut să nu mă minunez de ce-a zis unul sau altul – cel mai spectaculos fiind  Renard. În ansamblu, plăcere lecturii vine din capacitatea lui Barnes de a jongla cu detaliile. Când îl citeşti e ca şi cum ai sta la o mică bârfă agreabilă, în jurul unei cafele, cu o doamnă englezoaică stilată şi cu chef de vorbă, căreia pare să nu-i fi scăpat nimic vreodată.

Volumul e grosuţ, deci nu poate fi citit în librărie. Dacă nu-l puteţi împrumuta de la un prieten binevoitor, cumpăraţi-l totuşi.

A, încă ceva. Titlul original este Nothing to be frightened of. Traducerea românească e puţin cam fantezistă şi răstoarnă sensul originalului. Dar cum nu sunt vreun specialist, nu insist.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: