Jurnal 8 nov 09

Cel mai rău este când înţelegi că  frica ta are temei.

Până atunci nu părea decât o tulburare banală, genul de angoasă care macină sufletul unei persoane normale. Ştii cum e, noaptea când nu poţi  dormi şi te întorci de pe o parte pe alta, fără folos, timp în care mintea îţi funcţionează cu o nemaipomenită acuitate, mai limpede decât a fost vreodată în timpul zilei, construind scenarii nenorocite, fantazând cataclisme şi situaţii fără ieşire, doar pentru ca, într-un final, epuizat, să le alungi cu un oftat şi să te hotărăşti să adormi, încurajându-te în tăcere cu gândul că ziua care va urma nu are nici un motiv să fie altfel decât precedentele. Ziua care urmează seamănă întotdeauna cu precedentele. E straniu că această simplă constatare e capabilă să te facă să plângi de disperare sau, după o vreme, să-ţi deseneze pe buze un zâmbet împăcat.

2 responses to this post.

  1. Posted by Alexa on 08/11/2009 at 23:24

    … si totu` mi-e atat de familiar!

    Răspunde

  2. Posted by Maria on 27/01/2010 at 20:25

    nu e raspuns e un semn de aproximativ egal pus intre mine si ganduri pe taste.
    hartii mai sunt?
    cat despre zambete, …asa din coltu’ gurii lungit pana la exasperare gasesti – e fiecare lipit sub piele, mai ca nu striga – da zambete gratis ai mai intalnit?

    Nu e de postat. E de legatura, daca imi permiti, pentru mai tarziu.

    Sa ierti bocancul in spatiu privat, chiar daca e usa larg deschisa nu am stiut unde trebuie sa bat, pe cine satrig sa vad daca cineva e acasa.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: