Românii nu sunt leneşi deloc

Pe cine mai spune că românii sunt nişte leneşi am să-l înjur fără fasoane de mă-sa şi de tac-su. Eu nu suport neştiutorii. Şi, când sunt neştiutori în astfel de probleme sensibile, îi înjur: direct, frontal, definitiv. Cum să fie românii leneşi? Păi vecină-mea care stă cu un etaj mai sus, fostă profesoară de mate, nu că asta ar fi important, începe să-şi mutele mobilele din casă la şase dimineaţa, în fiecare dimineaţă. Împinge scrinul din dormitor până în sufragerie, mută canapeaua din dormitor în bucătărie şi, în sfârşit, aruncă chiuveta pe geam – aici am glumit, nu vecina aruncă chiuveta, ci băiatul vecinilor de la 3, şi nu e chiuveta ci o punga cu apă. După ce mută mobila, vecina se odihneşte urmărind ştirile. O fi fost surdă de la început, o fi asurzit între timp, nu ştiu, dar dacă închid ochii şi sunt atent pot să disting fără probleme ultimele veşti. Când nu se mai aude hărmălaia de la televizor, înseamnă că vecina e odihnită şi gata de o nouă etapă a finisării detaliilor unei vieţi dacă nu fericită, măcar obsedant de ordonată: scutură, de la geam, mochete, preşuleţe şi pături verzi. Pune în funcţiune maşina de spălat, cam hodorogită după cum se cutremură şi, după o perioadă lungă de agonie, întinde în micul uscător rufele din care se scurge pe treptele blocului o zeamă vag colorată. Uneori, mă surprinde liniştea. Ştiu că ea nu a murit şi că, poate, doarme sau a leşinat un pic. Prin peretele dormitorului se aud acum alte zgomote. Vecinul de la parter, hiperactiv şi gospodar, meştereşte ceva în uscător. Uscătorul are perete cu dormitorul meu. Se aude încântătoe de stereo, e ca şi cum şi-ar scapa ciocanul lângă mine. O ţine tot aşa, cred că are o problemă cu echilibrul. Odată m-am dus la el şi i-am spus că uscătorul nostru e prea gălăgios pentru statutul lui. Vecinul s-a scuzat şi şi-a adunat sculele. A doua zi a început iar să-i scape ciocanul. Zgomotul mi s-a părut blând. Vecinii de la 3, cei cu băiatul care exersează căderea pungilor cu apă, au descoperit ciocanul rotopercutor. Dacă nu-şi dărâmă apartamentul peste vecina de la 2, voi fi dezamăgit. Bubuitul răsună suveran, constant, apăsat, profesional, imperturbabil, dement. Folosirea acestui instrument pare să se facă după un ritual cu ritm lent. O bubuitură acum, un scrâşnet mai încolo, o izbitură peste câteva minute. Toată ziua. Cine spune că românii sunt leneşi e tâmpit.

5 responses to this post.

  1. Posted by mirela on 14/12/2009 at 23:11

    Bine ti-am regasit tonusul!

    Răspunde

  2. Posted by hazzo on 15/12/2009 at 10:22

    :))
    şi acum bubuie ceva la etajul 3

    Răspunde

  3. Posted by june song on 15/12/2009 at 15:18

    si ce se mai intampla prin camarele observatorului?😛

    Răspunde

  4. Posted by hazzo on 15/12/2009 at 21:14

    exclusiv treburi fantas(ma)tice.

    Răspunde

  5. Posted by danushka on 16/12/2009 at 08:52

    orisicum, bucurestenii sunt mai harnici. cine mai spala balcoanele de pe bulevarde la orele pranzului [in capul acelor pierde-vara ce nu stiu sa se fereasca de zoaie]?! cine? cine? cine?

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: