Cel mai greu

Cel mai greu şi mai greu, în librărie, este să ai de-a face cu clienţii vorbăreţi. De obicei sunt oameni în vârstă, citiţi şi, fireşte, nevorbiţi. Ăştia-s cei mai frecvenţi. Urmează nebunii de legat. Primul sfert de oră din discuţie este suportabil. După încă aproape 45 de minute, timp în care discuţia a devenit un monolog înfierbântat, regreţi că te-ai născut şi îţi doreşti să poţi face un salt în gol de la măcar etajul 10. Subiectele abordate sunt diverse, deşi se mişcă în zona politică şi, eventual, culturală. Eu numesc astfel de personaje tomografe mobile, pentru că îţi feliază creierul extrem de precis, chiar dacă mai dureros. Cel mai rău este că nu poţi scăpa de ei decât cu fuga, ceea ce nu se face. Aşa că accepţi situaţia aşa cum accepţi o ploaie torenţială care te surprinde în câmp deschis: aştepţi să treacă de la sine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: