George Vasilievici

Poetul George Vasilievici a murit. S-a spânzurat. Avea 33 31 de ani. Drogurile l-au adus aici. Știu că sună prozaic și previzibil, dar ăsta e adevărul: și-a făcut praf viața cu drogurile. Și-a construit drumul ăsta nenorocit umăr la umăr cu alții pe care îi consider parțial răspunzători de moartea lui. Nu doar că nu l-au încurajat să se lase, dar s-au și rupt împreună cu el până mai ieri. Prieteni, e vremea clasicului examen al conștiinței.
Încă ceva: abțineți-vă de la poeziile voastre grețoase, sau cum s-or chema tânguielile astea îndoliate. Toată lumea se simte datoare să se producă liric, să-și arate, oh!, dulerea. Văd de pe acum blogurile dând pe-afară de compasiune și iubire post-mortem. Scutiți-mă și scutiți-vă de rușine! V-aș crede dacă n-aș ști cât de gros e zidul de nepăsare și sictir care vă înconjoară. Nu vă adună laolaltă decât prietenia jointului, berea și bârfa. Am văzut prea rar, aproape deloc, exemple de solidaritate adevărată. Lacrimile voastre sunt false, cuvintele goale. Tăcerea, asta da!.

18 responses to this post.

  1. Posted by sanda on 10/04/2010 at 23:42

    Punctul dureros de pe I, in sfarsit. Bine spus, chiar daca din pacate.

    Răspunde

  2. Posted by gabi on 11/04/2010 at 05:01

    mai la obiect, mai concret si mai bine spus, nici ca se putea spune…

    cu toate astea… era foarte trist… un copil de 33 de ani care inca nu stia cum sa fie „om mare” …. Trist si blamat de toti… aceeasi „toti” care se vor grabi acum sa-i dedice poezele ude de lacrimi pana la chiloti, aceeasi care i-au intors spatele cand era intr-o disperare, poate dusa si de el prea la extrem…

    Pacat de el !
    Poate ar fi momentul sa ne trezim cu totii din ignoranta !!

    Răspunde

  3. Posted by s.d. on 11/04/2010 at 10:45

    Bogdan, ai perfectă dreptate. dar asta nu îl mai ajută pe George. ar putea să-i ajute pe oameni ca[…] (aici, scrisesem nişte nume, dar le-am şters, pentru că nu ştiu ce reacţii poţi avea în astfel de momente) şi mulţi alţii, ca să pun şi eu, cum zicea Sanda, mai sus, punctul pe I. şi nu mi-e teamă să o spun [ba, uite, că mi-e], pentru că ştiu ce am vorbit cu unii dintre ei…
    am postat pe blogul meu versuri. sunt versuri scrise peste ani cu gândul la George. aşa am ştiut eu să-l iubesc. probabil că aşa i-a plăcut. nu m-am „rupt” niciodată altfel cu el.
    pe hyperliteratura, acolo unde ne întâlneam de obicei, cât timp era loc de astfel de întâlniri, mi-am depus la picioarele textelor lui comentariile. unele foarte lungi, cred că nici nu le citea… erau multe fragmente din YoYo, iar discuţiile noastre în privat, pe mess, erau despre nenorocirea aia din viitoarea lui carte şi despre nenorocirea asta, din tânăra şi halucinanta viaţă literară de la noi. niciodată nu am putut pătrunde prea departe cu el pe tema asta. e un demon prea puternic pe care nu-l poţi omorî în sufletul altuia, pentru că e greu să-l omori în tine. nu am consumat drogurile alea la care te referi, însă ştiu ce vorbesc. cu toţii depindem de ceva demonic, într-un fel. inutil să detaliez. e greu de trecut peste zidul pe care îl ridică în jurul celor la care ţii. cu atât mai greu cu cât, din Buzău, rareori mă întâlnesc fizic cu cei pe care încă îi mai simt prieteni. şi sunt cu atât mai revoltat cu cât mi-au luat totul: de 13 ani de când sunt aici, în Bz, nu mi-am putut face alţi prieteni, pentru că mereu i-am comparat pe amicii de aici, cu prietenii de dincolo, din Constanţa, Tulcea şi Bucureşti (ăştia, plecaţi din Dobrogea), şi mai nimic nu s-a legat.
    dar ce spun eu „revoltat”?… sunt singur. şi laş.
    procesul de conştiinţă rămâne, îmi asum acest lucru.
    Gabi, ai grijă de tine!
    George, Dumnezeu să ne ierte!

    Răspunde

  4. Posted by catalinaletitia on 11/04/2010 at 13:03

    Daca George traia in alta tara decit Romania, s-ar putea sa fi avut o sansa in plus.
    Si nu va razbunati pe altii pentru tristetea de a-l vedea pe George dus. Oricum, pentru partea cu drogurile, vor fi destule glasuri sa spuna ca era doar un alt scrintit la cap. Cam la atit de rezuma intelegerea unui scriitor, cu problemele lui cu tot, in romanica.

    Răspunde

  5. Posted by ifk on 11/04/2010 at 14:25

    Tragic , S-a mutat in apartamentul unde sa sinucis in urma cu 4 luni de zile, Eram vecini , era genial , era nebun , dar era omul care iti dadea gandire pozitiva si de viitor. As fi vrut sa il cunosc mai mult si mai viu…

    Răspunde

  6. regret că ultimul meu dialog cu Vasilievici a fost o ceartă. l-am muit pentru că nu venise la evenimentul Literatura de Firmă, unde fusese aşteptat şi dorit cu nerăbdare. şi după aceea nu am mai vorbit. păcat.

    Răspunde

  7. Posted by Andreea on 11/04/2010 at 22:03

    Asa cum am spus si in alt comentariu, cei cu care fumezi iarba si tragi pe nas nu pot i numiti prieteni. Acum se intrec in poezii in memoriam!
    Ma bucur ca cineva a indraznit sa spuna lucrurilor pe nume.

    Răspunde

  8. mai sunt si altii…

    Răspunde

  9. Posted by blogideologic on 12/04/2010 at 09:59

    Moartea la „33 de ani”. Este simbol „hristic”?. Întrebarea a fost retorică. La noi au mai fost „poeţi blestemaţi” ce au ales să moară tineri. Ajutaţi de alcool prost şi în exces. Unii au lăsat chiar versuri bune, nu doar versificaţii. Nu cunosc poezia lui George Vasilievici. Poate că a fost prea exigent cu opera lui, cu sine însuşi. „Despre morţi, numai de bine.”

    Răspunde

  10. Bai, fratilor, ce poezii in memoriam? Ca eu am vazut doar poezii citate, poezii de-ale lui George.
    Nu vi se pare jegos sa va folositi de moartea omului ca sa va luati de ceilalti? Chiar credeti ca ati avut ceva de spus si ati facut dreptate?
    Parca sinteti contabili … contabilizati orice puteti folosi ca sa injurati … penibil.

    Da, da-ti-i inainte, spuneti lucrurilor pe lume si meritati-va tara in care traiti. In care George nu a avut sansa sa fie publicat si sa aiba aprecierea pe care multi dintre noi zic ca o merita. Poate ca asta l-ar fi motivat.

    Romania e tara in care se spune lucrurilor pe nume numai in injuraturi.

    Răspunde

  11. Excelent spus! Dar prietene, mai usor cu impartirea vinei. Nimeni nu este de condamnat pentru nimic. Si mai ales George. Fiecare din noi poate alege. Fiecare poate iubi, trai si muri in felul lui. Chiar daca nu ne place, chiar daca ne enerveaza NU avem dreptul sa judecam noi. George ne-a enervat pe toti. Si asta este prostia suprema pe care a putut sa o faca. Dar cu toate pacatele sale a reusit sa creeze un imens gol in lumea noastra, acum ca nu mai este printre noi. Si daca ar fi sa ii fim recunoscatori pt ceva atunci acel ceva este ca ne-a adus impreuna, din nou, pe noi, toti pacatosii astia. Suntem in jurul lui si iata… reflectam asupra propriilor constiinte, incercam sa umplem golul.

    RIP George.

    Răspunde

  12. Posted by Mircea Ţuglea on 12/04/2010 at 20:00

    George avea 32 de ani neîmpliniţi, dacă interesează pe cineva. Nici o vârsta „hristică”, aşadar. „Clasicul examen al conştiinţei”? Tot ce-a apărut în ultimele două zile pe bloguri şi în presă provine de la tovarăşi de joint, nu-i aşa?

    Răspunde

  13. Posted by Flori Iuhas on 13/04/2010 at 00:56

    @ Bogdan. Ai dreptate. Si asta pentru ca un copil de gen poate nenoroci multi alti oameni. Sunt exponent al categoriei. Si vorbesc din perspectiva omului care a trait o experienta nu tocmai fericita langa un om cu un astfel de copil.
    @ ceilalti care au comentat la acest post. Este un moment de reflectare si poate ar fi bine sa fie si de panica. Studentii mei au cam de multe ori si cam multi pupilele neverosimil de mari… Este generatia care vine dupa noi!

    Răspunde

  14. […] p.s. II: dacă ştreangul n-are rădăcini radio ci e împletit timid din zeci de zerouri pe care avrumul lui rebreanu trebuia să le planteze la mare, în nisip, să facă lei grei pentru fototapetul cămătarilor atunci literatura spune totul despre viaţa interioară veşnică, restul e lubrifiere… […]

    Răspunde

  15. daca si numai doi care au comentat aici l-au citit , tot e ceva .

    Răspunde

  16. Posted by Anca on 14/04/2010 at 19:20

    George traieste…prin noi si va trai asa pana cand noi nu vom mai fi. In rest fiecare e cu pacatele lui…el le cunoastea pe ale lui si ultimul lui gest… nu a fost un pacat decat in lumea noastra…in lumea noastra in care noi ne jucam rolurile scrise de altcineva, nu in lumea lui George , unde el a fost protagonistul propiei piese. Sunt sora lui, si simt ca incep sa o iau razna daca gandesc asa…dar cel putin incerc sa-l inteleg…ceea ce va doresc si voua…si daca nu puteti face asta…macar acceptati-i decizia si lasati-l sa se odihneasca. Daca nu i-am inteles viata si nu i-am inteles-o…macar LINISTEA si PACEA sa i-o respectam.

    Răspunde

  17. Posted by literaprinsange on 14/04/2010 at 20:35

    Pe george nu-l cunosteam atat de bine, daca am vorbit de doua ori ceva, ultima data cand ne-am vazut chiar am vorbit foarte mult aflandu-ne la ziua unui prieten si coleg al lui de redactie Tomis…. Stiam multe despre el, avea bun simt, avea haz, era viu. mai bine il cunosc din cartile pe care le-a scris, avea talent cu carul… e cam drastica reactia ta dar daca asa ai ales asa ai simtit…

    Răspunde

  18. Posted by Gabi Mancu on 15/04/2010 at 00:41

    Bravo, Mircea ptr rectificarea acelei greseli !! (eu nu mi-am permis!)

    Bravo, Sorin ptr decenta si stai chill… sunt si voi fi bine…

    @ Florin Iuhas: George era prea preocupat, din pacate, sa se nenoroceasca singur… nu avea timp, nici nevoie sa nenoroceasca pe altii…
    Oricum, asa cum spune Alexandru Dan, e alegerea fiecaruia si nu-i locul nostru sa judecam pe nimeni…

    Am tinut mult la George, mi-a fost un prieten apropiat si cu toate astea mi s-a parut decent sa nu postez niciun articol pe blog… Bogdan si altii sunt mult mai in masura s-o faca!!

    Am decenta, de asemenea, sa nu ma cert cu nimeni in subsolul acestui post (din respect ptr Bogdan!! si desigur respectand memoria lui Vasea) dar am alergie la ipocrizie – Catalina ma blama acum cateva saptamani ptr alegerile gresite pe care le-am facut in viata mea. Mi le asum, cu capul sus! singura rusine o port in fata lui Dumnezeu!
    Intrebandu-l pe Bogdan, acum cateva seri care este diferenta intre mine si George, mi-a raspuns, uitandu-se in ochii mei: „ca tu esti aici, in viata”.

    Si eu sunt furioasa pe el (dintr-un egoism tipic omenesc, sunt sigura)!
    Si eu ma simt (ca multi altii carora le-a cerut ajutorul, ca n-am putut face mai mult) dar haideti sa ne trezim un pic la realitate !!
    Vasea nu si-a luat zilele ptr ca n-avea unde publica… astea sunt elucubratii…

    Cat despre cum „l-au muit” altii – era obisnuit si cu asta… problema e ca acesti altii nu s-au gandit ca poate nu a ajuns la acel eveniment ptr ca nu era in stare (si nu vb aici ca ar fi fost drogat or somethin’ ci doar foarte trist… apropiatii stiu mai bine despre ce vorbesc !!)

    Asta a fost alegerea lui… Sau ultima lui gluma proasta !! Dar asta vrut… asa ca haideti sa-l lasam odata sa se odihneasca !!!

    Vasea nu si-a pus fularul mai strans la gat ca ii era frig „aici”, ci crezand ca ii va fi mai cald „dincolo”…

    Sper sa fi gasit linistea pe care si-a dorit-o atat de mult !!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: