Pâine de casă

Poate mă repet, dar sunt un tip profund domestic. Plăcerile vieții mele de bărbat n-au nici o legătură cu imaginația: dau cu aspiratorul prin casă, folosesc mopul, șterg praful de pe pian, chestii de-astea. În ultima vreme m-am specializat în făcutul pâinii. N-am ajuns prea departe cu implicarea fizică, pentru că mi-am cumpărat o mașină dedicată. Oricum, chiar dacă nu pun mâna în mod direct pe făină, se cheamă că eu sunt cel care facea pâinea. Acum, să nu vă închipuiți că preparatul unei astfel de pâini este floare la ureche, plimbare prin poieniță, cer fără nori. Mi s-a întâmplat de mai multe ori ca văzând produsul final, că pâine nu aveam cum să-i mai spun, să-mi doresc să arunc ideea laolaltă cu aparatul minune de la balcon, chit că n-am apartamentul dotat cu așa ceva. Și mai stau și la parter. Ideea era însă alta și-anume cât de departe am ajuns cu măiestria în acest minunat domeniu. Să vă povestesc, deci, cum am construit o pâine, nu cea mai spectaculoasă. Notați: am pus în loc de apă 400 ml de iaurt. În iaurt am turnat puțină sare, o linguriță de miere, niște ulei de măsline și câteva linguri de fulgi de drojdie inactivă. Am adăugat semințe de in, semințe de dovleac și niște praf de roșcove. După aceea am pus roșii uscate și o jumătate de cârnat din carne de cerb ( așa scrie pe el, din ce-o fi cu-adevărat n-am tupeu să-mi imaginez). Cerbul a fost, evident, tăiat în feliuțe subțirele. Peste toată nebunia asta am pus, în sfârșit, făina. ( 700 gr de făină albă pentru cine vrea să știe). Peste făină am pus aproape două lingurițe de drojdie granulată și câteva linguri de germeni de grâu. Mașinăria a fost setată la programul de frământare și dospire. După 85 de minute pâinea era încântătoare, crescută, gata să intre în faza de coacere. După ce s-a copt, puteți numai să vă imaginați cum a fost. Pentru inițiați, genul ăsta de minunăție merge clasa prima-ntâi cu măsline verzi fără sâmbure și vin roșu. Chestii, treburi, socoteli apolinice inițial, cu derivă ușoară dar certă și ireversibilă în dionisiac. Poftă bună, mai poftiți.

6 responses to this post.

  1. Posted by mirela on 22/04/2010 at 07:14

    Bogdan, esti un tip domestic foarte inspirat! Pana la partea cu carnatul de cerb ( ?! ) pare painea de vis.
    Iar daca ti-au zis si copii ca e buna, inseamna ca da, ai dat lovitura!

    Răspunde

  2. Posted by hazzo on 22/04/2010 at 07:43

    :)) se pare că e de cerb, da! :))

    Răspunde

  3. Posted by Halina on 23/04/2010 at 11:52

    nu stiu cum mai ai tupeu sa iesi din casa… vei fi furat intr-o zi si dus in casa cuiva, domesticit la fatza locului si pus la dospit, apoi devorat.

    Răspunde

  4. Posted by hazzo on 23/04/2010 at 16:20

    nici eu nu știu🙂
    cât despre devorat, câtă cruzime…

    Răspunde

  5. Posted by june song on 25/04/2010 at 00:57

    Mmmm…

    Răspunde

  6. waw, ce reteta dementa. suna grozav. si eu imi fac painea de cate ori am sansa, dar mie imi place sa o framant, sa-mi var mainile pana la coate in amestecatura aia minunata. nu am masina d-aia, da’ nici nu-mi iau. trei sferturi din placere cred ca sta tocmai in framantat. eu o sa incerc cu carnatz de mistret, cerb n-am. daaa, masline verzi si vin rosu, aferim!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: