România, apartamentul 3

Locuiesc într-un apartament dintr-un bloc cu 4 etaje. În total 19 familii. Îmi stimez vecinii din oficiu, îi salut și mă salută. Aproape toți par oameni normali. Treaba asta durează, însă, cât timp ne aflăm pe spațiul public. Imediat ce au tras ușa după ei, în intimitatea propriei case, li se întâmplă ceva groaznic: devin ei înșiși. De exemplu, mă întâlnesc în fața blocului cu doamna x de la etajul 3. Este însoțită de băiatul ei care are vreo 12 ani. Sarumâna, bună ziua etc. Intru odată cu ei în bloc, îmi descui ușa, intru în apartament, vecina și cupilu își văd de drum. După câteva minute, poate 5, încep să se audă răcnetele vecinei. Dar răcnete, nu glumă! Zbiară din motive obscure. Își ceartă feciorul. Prin pereți se aude foarte limpede fraza: Nu mă mai enerva că încep să țip la tine! Și tot așa, scandal, vreme de jumătate de oră. Mai târziu ne întâlnim iar în preajma blocului. Doamna zâmbește.
În apartamentul ăsta ne-am mutat prin noiembrie. În ianuarie, nu mai știu ziua și nici ceasul, priveam melancolic prin fereastra sufrageriei. Peisagiul mă îndemna la considerațiuni filozofice legate de trecerea ireparabilă a timpului, parcă. Exact când observam cu mai multă acuitate căderea oblică a luminii pe frunzele veștede ale caisului, de undeva de sus, nu din Cer, a picat un obiect masiv. Inițial am crezut că e vreun vecin. Din păcate era doar un brăduț. Știu că sună suprarealist, dar da! era braduțul de Crăciun al cuiva care nu mai avea nevoie de el și care alesese o metodă practică și rapidă de a face ordine prin casă. Am ieșit în grădina din fața sufrageriei, am tras brăduțul dintre crengile pe care rămăsese agățat și l-am dus, nefericitul, la gunoi.
Vecina care locuiește exact deasupra noastră are o viață liniștită. Este o profesoară pensionată. Pe stradă, dacă o vezi din spate, pare o tinerică fâșneață, îmbrăcată cochet, cu fustă roșie, destul de scurtă. Marea eroare ar fi, însă, să apuci s-o vezi din față. Credeți-mă, fardul ăla roșu tras ca o dungă pe obraji este de neuitat. Nu știu de ce, când o văd, simt fiorul pe care mi-l provoacă filmul Psycho. Toate astea sunt, desigur, anecdote. Fiecare se îmbracă și arată cum vrea și cum poate. Anecdota se termină, însă, la cele mai ciudate ore. În liniștea nopții, din tavan se aud scrâșnetele unei mobile grele plimbate pe podea. Apoi se aude ceva căzând și rostogolindu-se. Iar, scrâșnete. În fiecare noapte, după 1. 30. Uneori scrâșnetele se aud dimineața la 6. După ele, invariabil, cade bila de bowling. Până acum, pare să nu fi lovit popicele.
Cum-necum, dinspre cele patru etaje de oameni cumsecade, în grădinițele care flanchează blocul reușesc să zboare mucuri de țigară, cutii de bere, coji de semințe, ciorapi, pamperși, prezervative, sticle, pungi cu resturi și alte obiecte surprinzătoare. Cine anume le aruncă? Mister total.
Zilele trecute m-a prins vecinul pensionar de la parter, un domn cumsecade și nevorbit. Am vorbit una și alta, mai precis el a vorbit și eu am ascultat docil. În timp ce vorbeam, un muc de țigară încă fumegând, zbrrr!!!, ca pupăza de poveste, în gardul viu de lângă mine. Vecinul s-a oprit și, vreme de un minut, am contemplat în tăcere fuioarele de fum alb care creșteau din vegetație.
De câteva zile, la ora 5.30 am, maximum 6, de undeva de sus se aude zgomot de ciocănel. O persoană care adoarme devreme se apucă din timp de treabă. Ciocănește până pe la 7.30. Azi dimineață n-am mai rezistat și am bătut cu pumnul în perete zbierând: E cinci jumate, futu-ți gura mă-ti de maniac!!! Ciocănitul a continuat impertubabil.
Nu am soluții, nu unele legale.

6 responses to this post.

  1. Posted by Anda on 04/06/2010 at 12:57

    Si animalute problematice nu sunt in blocul asta? (excluzand oamenii :P) Ca sa fie tabloul complet.
    Ca de obicei, o placere sa trec pe la tine : )

    Răspunde

  2. Posted by hazzo on 04/06/2010 at 13:19

    animăluțele au fost externalizate. ele mușcă și fac copii în fața blocului.

    merci🙂

    Răspunde

  3. Bine ca nu se aud manele prin peretii apartamentului.

    Răspunde

  4. Posted by cris on 29/07/2010 at 07:30

    m-am mutat de 2 ori pana cum, in blocuri diferite. Invariabil cineva deasupra muta mobila si bocane noaptea pe la 1, 2…….da sa mor daca inteleg??!!! Adica cine dracu sta noaptea sa bocane??? Si amu vecinii zugravesc de vreo 3 saptamani, numai noaptea, ca ziua probabil is la servici si darama un zid de beton. NOAPTEA!!It s a mad, mad world!

    Răspunde

  5. Și vecinii de deasupra mea parcă au pistă de bowling la ei în apartament! Straniu!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: