Revolta şi rigola

Eseul lui Ortega y Gasset, Revolta maselor, este un minunat exerciţiu de stil şi gândire pe marginea unui fenomen al naibii de prezent şi vioi. Numitele mase şi-au pus vesele poalele-n cap şi, cu morga celui care reprezintă, au decretat. Estimp, ceilalţi, privim cu gurile căscate incredibila altitudine la care poate ajunge copacul desemnat a fi escaladat de omul-masă atunci când conjunctura ghinionistă devine necesitate istorică.
Strângem din dinţişorii de lapte, ne supărăm şi strigăm, iată, subţirel şi inaudibil: trădare! Între timp, resemnaţi mioritic şi cu banii luaţi, gândim strategii de salvare a ceea ce credem că înseamnă foarte mult pentru o comunitate: revista pe care cu onor o citiţi chiar acum. De ce înseamnă mult nu mai argumentez aici, vă invit, doar, la sediul redacţiei să consultaţi arhiva de 45 de ani a publicaţiei noastre.
Pe de altă parte, după ce am căpătat oficial statutul de tichie de mărgăritar, mai rămâne să ne şoptim în barbă, discret, că avem soarta pe care ne-o merităm. În fond, adevărata împlinire pentru un condamnat este execuţia, nu salvarea.
Între timp, însă, n-ar strica să contemplăm cu invidie şi melancolie lanţul uman provocat de hotărârea directorului de la muzeul Kunsthalle din Hamburg de a-şi închide temporar instituţia din cauza fondurilor insuficiente. Protestatarii nu aveau culoare politică şi nici nu erau membri ai vreunui sindicat. Ce i-a scos în stradă nu a fost foamea ci un sentiment mult mai subtil: solidaritatea şi, poate, conştiinţa valorii – exact conceptele care fac deosebirea dintre ceea ce numim popor şi ceea ce este o populaţie.
Iar dacă vorbirea despre popor şi populaţie în context constănţean vi se pare pe alocuri jignitoare, aveţi dreptate
Primul editorial al revistei Tomis a fost semnat de Tudor Arghezi şi se numea Sursum corda, tradus din latină: Sus să avem inimile. Acesta este strigătul prin care participanţii la Liturghie sunt îndemnaţi să abandoneze, pentru un timp, măcar, grijile acestei lumi şi să se ridice la înălţimea momentului liturgic. Sursum corda le spunem şi noi celor care par să fi uitat că omul nu poate fi redus la contemplarea rigolei.

3 responses to this post.

  1. Să nu muriți și să nu vă predați! Ca să nu vă scoate din redacție, recomand folosirea mijloacelor de baricadare intempestivă (nu știu ce înseamnă cuvântul ăsta, dar doar acum mi-a venit ideea să-l folosesc!) și băuturi explozive. Eventual, un buncăr antiatomic.🙂

    Răspunde

  2. frumos frumos

    Răspunde

  3. Posted by hazzo on 12/08/2010 at 21:31

    @YighruZelthil: merci pentru sfaturi. de când ești așa aplicat, omule?

    @serban: generos

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: