Visul oricărui librar..

..este un client care cumpără toate cărţile din stabiliment la o singură şedinţă. Ceva de felul ăsta am păţit eu azi la un nivel, desigur, mult mai modest. Ea şi el intră în librărie, se opresc la cărţile de istorie, pipăie câteva, se mai plimbă, mai pufnesc, se mai scarpină-n cap, gesturi omeneşti, desigur. Sunt dezorientaţi şi decişi, foarte straniu amestecul. Simt că a venit momentul să intru în scenă, aşa că îi întreb dacă sunt interesaţi de un anume titlu. Nu, îmi spun ei, nu neapărat. De fapt, avem 3000 de lei şi vrem să cumpărăm cărţi să facem o bibliotecă. Era să mă buşească râsul, dar m-am ţinut, ba, mai mult, mi-am compus o meclă foarte gravă. Vă interesează un gen anume? Beletristică, filozofie, istorie? Mai degrabă istorie, zic ei. Dar, completează ea cu o seninătate pe care i-am invidiat-o instantaneu, cărţile trebuie să arate bine. Ah, zic eu grav, cu gândul alunecându-mi pervers la cei 3000 de ron care pierdeau vremea în buzunare străine: uitaţi aici, uitaţi dincoace, colorate, lucioase, frumoase, o încântare, poftiţi de serviţi, calitate şi culoare după pofta inimii. Ea este indecisă, eu mă enervez. El sare de la un raft la altul. Uneori mă întreabă: dar aveţi Pendulul lui Foucault? dar Universul într-o coajă de nucă? dar Woody Allen? Avem de toate, poftiţi de serviţi. Ea strâmbă din nas. Hai dincolo şi revenim! Simt că-i pierd. E inadmisibil. Dincolo, unde? La cărţile Adevărul. Ptiu! îmi scuip scârbit în sân: dar alea-s nişte cărţi nefericite, verdele ăla arată ca o..chestie. Aşa e, spune ea, sunt cam urâte. Da, zice şi el, nu prea arată bine. Dar deloc, spun eu cu aer profi şi, o clipă, mă simt ca un personaj de comedie care îşi pune stetoscopul când vrea s-o facă pe doctorul. Au luat, până la urmă, nişte cărţi frumos cartonate. Din nefericire nu şi-au cheltuit bugetul complet cu mine, deşi mai aveam câteva albume tari. De altfel am vrut să-i fac să ia seria cartonată Nabokov de la Polirom, dar fără succes. Au spus că merg până acolo şi se întorc. Îi aştept!

6 responses to this post.

  1. Eu stiu pe cineva care, povestea acum vreo 20 de ani, a achizitionat doua gemantane de carti. Cumparase mobila si biblioteca aferenta se cerea umpluta. Cumparatorii tai mai aveau idee de un autor, un titlu, ceva. Deci, e de bine! Progresam. Incet, dar progresam.

    Răspunde

    • Posted by hazzo on 26/08/2010 at 13:51

      cel care ştia era un fel de consultant pentru cea care plătea. consultantul era prieten de familie. surpriza cu biblioteca urma s-o recepteze soţul doamnei care plătea. doamna voia cărţi gigea.

      complicat, aşa că am preferat să nu livrez detaliile astea în textuleţ.

      poate chiar am progresat, cine ştie?

      Răspunde

  2. Aha, era un fel de partida de shopping cu posibile capcane tehnice la care soliciti un specialist. Dar, daca gigea era singurul considerent, putea sa nu mai deranjeze specialistul. Eventual putea lua un baiat mai vanjos sa care kilele de carti. Iar despre cartile verzi de la Adevarul am informatii care te vor da pe spate. La solicitarea clientilor se creeaza corpuri de biblioteca de culoare verde, sa se asorteze, deh.
    Deci am progresat, cultura fara o armonie coloristica si de design nu e cultura.🙂
    P.S. Consultant de genul asta m-as angaja si eu. Cu plata in natura, adica carti.

    Răspunde

  3. Posted by Anda on 20/09/2010 at 18:59

    Nu s-au mai intors, nu?

    Răspunde

  4. Posted by hazzo on 21/09/2010 at 08:26

    nope!🙂

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: