Mi-e foarte scârbă

Trompeta cea mai lustruită a Partidului Comunist Român a părăsit această lume. Tevatura lacrimogenă care s-a dezlănţuit din cauza asta pe la tv şi în ziare îmi provoacă o scârbă fără măsură. Când s-a stins Monica Lovinescu a fost linişte. Liniştea de atunci şi vacarmul greţos de acum sunt elocvente: ţara asta este pierdută. Oamenii care o locuiesc sunt spălaţi pe creier. N-aş mai irosi un scuipat.

6 responses to this post.

  1. Posted by Ema on 05/11/2010 at 18:32

    Ai foarte mare dreptate Danut ! Acelasi lucru l-al spus si eu pe FB si mi s-a replicat ca nu sunt buna crestina pentru ca nu pot ierta…

    Simt aceeasi scarba !

    Răspunde

  2. Posted by hazzo on 05/11/2010 at 18:44

    Danut ?! Fie!

    Răspunde

  3. Posted by hazzo on 05/11/2010 at 23:03

    Nu m-am suparat deloc🙂 Incercam doar sa ma obisnuiesc cu noulmeu apelativ „Danut”

    Răspunde

  4. A fost mai mult „zgomot” la mormântarea lui Adi Cusin. Şi să fac cu ocazia asta puţină reclamă lui Cusin: http://albastrucaoportocala.blogspot.com/2010/08/adi-cusin-tablouri-dintr-o-expozitie.html

    Răspunde

  5. Posted by andru immer on 20/11/2010 at 11:59

    Nu mai traiesc de mult în România si nu mai sunt la curent cu toate ce se întâmpla. Am dat din întâmplare de blogul asta, dintr-unul în altul ca sa zic asa. Inteleg ca va referiti la Paunescu si sunteti oribilati de reactia la moartea lui si mi-a venit o idee pentru ca în ultimul timp am început sa vad lucrurile mai global, asa, ca sa zic. Ca sa întelegeti va dau o comparatie care pare foarte îndepartata: pornografia uriasa pe internet. Daca se analizeaza, ei da, m-am uitat, inevitabil, e imposibil sa nu te uiti, un timp, vezi ca spre uimirea de barbat, femeile sunt cele care o întretin. Please, sa lasam la o parte chestia cu saracele n-au încotro pen’ca altfel „moare de foame”, ca nu tine. Deci sunt cred milioane de femei angajate în asta. Asta spune mult, nu e o gasca de curvulite puse pe jumulit fraieri, ci enorm de multe femei de toate vârstele care par sa faca asa cu entuziasm si multa dedicatie. By the way, 99% dintre ele sunt albe. Si când te dai un pas în spate îti zici, ma, se întâmpla de fapt ceva, e ca un strigat toata chestia asta, a muierilor în general si al albelor în special. Si atunci cauti o explicatie de ce le-a apucat pe toate strechea chiar asa si te duci spre specie, spre rasa si atunci o, spun bine, o, explicatie ar fi ca umanitatea e, de fapt se îndreapta spre, o maaare cumpana ca sa zic asa, o mare criza în care poate sa piara foarte bine. Iar muierile alea ori simt, ori reprezinta acest mare semnal de alarma al unui fel de inconstient colectiv: suntem pe cale de disparitie, treceti la aparat ca nu mai e mult timp de pierdut, restul nu mai conteaza. E o mare atasare de viata toata pornografia asta; umanitatea alba e pe cale de duca. Si acum revin la reactia româneasca cu Paunescu prin comparatie: e o mare atasare de ce a fost poporul asta ce risca sa piara. Tipul le-a dat o impresie de a exista, de a fi acum si aici (la fel ca si pornografia ce îndreapta toata atentia spre acest acum si aici intens), iar disparitia lui e ca un semnal de alarma, aceea de a putea disparea, el era ca o ancora de care de bine de rau se tineau, pe undeva în strafundurile constiintei. El era foarte prezent, M. Lovinescu nu. Iti trebuie timp si detasare ca sa descoperi valoarea unei M. Lovinescu, iar asta poporul român nu are (acum). Dar ca sa adaug ceva personal: scârba mea e dubla draga blogger: si fata de Paunescu si fata de Lovineasca. O ascultam cu multa religiozitate la Europa Libera când eram tinerel. Apoi, nu mai tin minte daca înainte sau imediat dupa ’89 am auzit o emisiune a ei în care-l facea ferfenita pe Caragiale, pretinzând ca valoarea sa nu e universala. Bon, într-un fel e adevarat, nu are o valoare marchanda ce se poate împacheta si vinde usor în Occident, îti trebuie cunoastere a realitatii românesti ca sa apreciezi cum se cuvine pe Caragiale. Dar ceea ce m-a enervat cel mai tare a fost tonul sau dispretuitor implicând ca însasi cultura româneasca nu prea are valoare în general. Si ca întotdeauna, trebuie cautata cauza în spatele cuvintelor.M. Lovinescu provine dintr-o linie (E. Lovinescu) care s-au opus înversunat liniei sustinuta de Caragiale si Eminescu printre altii: modernism apolitic contra populism, valorile populare. Iata ce se spune despre E. Lovinescu: „An advocate of bourgeois liberalism, Lovinescu rejected the ideals of Rumanian populist literary currents. He opposed fascism, stressing its essential hatred for humanity, and highly valued the progressive nature of the Soviet path of development. Lovinescu was a theoretician of apolitical art.” Soviet!! Si cine au fost promotorii acestor idei „universale” ? Iar Paunescu, desi e o caricatura, poate fi pus mai degraba în tabara populista, chiar cu o imagine atât de deformata de comunismul sau imaginar. De fapt el a fost exponentul comunismului nationalist ceausist. Iar românii s-au simitit mai atasati de unul ca el (expresia are o tendinta pejorativa of course) decât de o universala ca M. Lovinescu, mult mai abstracta ca si prezenta pentru români. De-aia au ramas muti când ea a murit in orasul luminilor acolo si au tipat pornographic când Paunescu si-a dat obstescul sfârsitla ei, acasa.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: