aripile acestei inimi s-au făcut un burete de sânge,
peste el va trece buldozerul (sau orice cuvânt al indiferenţei industriale)
şi-l va stoarce
până la sfârşitul zilelor îl va face blânda pulbere ce pluteşte,
mai uşoară decât aerul,
în raza smintită a soarelui.
nu va trăda nimic din această visătoare plutire aspra atingere a zilelor,
cruda candoare a limbii de foc ce străjuieşte porţile impenetrabilului adevăr.
Se strânge acum sângele într-o vorbă ciudată, arsă de tot.
Izvorul cel negru curge întruna, fluturii albi se adună şi beau,
povestea lor zboară cu ei, în locul aripilor, cuvinte.
e nevoie de ape adânci, luminate de soarele rece, acolo, doar, zboară aceste aripi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: