aripile acestei inimi s-au făcut un burete de sânge,
peste el va trece buldozerul (sau orice cuvânt al indiferenţei industriale)
şi-l va stoarce
până la sfârşitul zilelor îl va face blânda pulbere ce pluteşte,
mai uşoară decât aerul,
în raza smintită a soarelui.
nu va trăda nimic din această visătoare plutire aspra atingere a zilelor,
cruda candoare a limbii de foc ce străjuieşte porţile impenetrabilului adevăr.
Se strânge acum sângele într-o vorbă ciudată, arsă de tot.
Izvorul cel negru curge întruna, fluturii albi se adună şi beau,
povestea lor zboară cu ei, în locul aripilor, cuvinte.
e nevoie de ape adânci, luminate de soarele rece, acolo, doar, zboară aceste aripi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: