lumina coboară ca o ploaie a minţii peste inimă,
o inundă cu o pace stranie,
această făptură neumană, liniştea adâncului.
frumuseţea întâlnirii depline se cunoaşte într-un zâmbet fugar,
inima topită de har,
dorul în sfârşit sătul,
fericirea deplină,
sărutul nesfârşit şi dulce al contrariilor

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: