în verile copilăriei şi adolescenţei, plăcerea nebună de a sta în bătaia valurilor uriaşe. nepăsarea totală, rostogolirea periculoasă pe malul plin de pietre şi scoici tăioase. plăcuta sufocare, strania întâlnire cu aerul, vertijul. părul plin de nisip şi alge, usturimea sutelor de tăieturi, gustul sărat al apei tulburi. soarele strălucind foarte departe, bubuitul surd al pietrelor dizlocate din mal. senzaţia de dispariţie a timpului. mobilizarea tendoanelor şi a muşchilor, saltul eliberator în primul val care merită înfruntarea. zborul subacvatic, cu nisipul aspru zgâriindu-mi pieptul, mişcarea ordonată a mâinilor şi picioarelor. pe spate, apoi, în apă, respirând adânc. soarele violent, uscându-mi pielea feţei.

2 responses to this post.

  1. hm… şi uneori toate astea parcă nu sunt decât crâmpeie dintr-un film vechi, alb negru pe care am impresia că l-am văzut odată de mult, şi nicidecum clipe frumoase trăite chiar de mine…

    Răspunde

  2. Posted by hazzo on 09/02/2012 at 00:41

    păi, cum?

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: